Turismul românesc e praf și pulbere, iar acest lucru se datorează în principal nepăsării și a lăcomiei unor patroni care vor să facă bani mulți pe condiții proaste. Și apoi vin unii și se întreabă, de ce domle nu își mai face nimeni concediile în țară și majoritatea alegem să mergem în străinătate, în Grecia, Spania, Turcia, Egipt, Tunisia și alte țări unde ești respectat ca turist. Pentru că acolo vezi oameni cărora le pasă.
Și când călătorești prin România, să te bucuri de țara asta frumoasă, începi să îi vezi problemele, anomaliile, dezinteresul, nesimțirea și te lovești de tot felul de situații neplăcute. Și sunt tot mai multe astfel de probleme.
Ajungi în Pasul Tihuța din Bistrița-Năsăud, la baza drumului care duce spre Mănăstirea Piatra-Fântânele și vezi acest restaurant. Terasa mare, arată bine, decor tradițional, toate bune și frumoase, dar vezi steagul ăla jerpelit agățat acolo sus la intrare, care pare a fi rămas din decembrie 1989. Și nu poți să nu te întrebi, cât de mult poate să coste un steag, 10-20-30 lei? Nu e cam rușinos pentru tine ca și patron de restaurant, dar mai ales ca român să vezi în fiecare zi când vii la muncă steagul ăla rupt și decolorat? Nu te deranjează așa un pic la ochi?
Nepăsare, frate. Nepăsare, delăsare și dezinteres total. De asta e turismul românesc în faliment. Pentru că nimeni nu își dă puțin silința să ofere servicii de calitate și să ofere o imagine impecabilă a business-ului lor.
Ne merităm soarta.