Există în Cluj un om de afaceri care a ajuns să fie prezent aproape peste tot. Merge la toate podcasturile posibile și imposibile, ține discursuri motivaționale la tot felul de evenimente, pe unele le și organizează, vorbește obsesiv de mult despre credință și toată ziua e cu Dumnezeu în gură. Ne vorbește despre antreprenoriat, despre afaceri, despre cum lucrează el ore întregi și cât de puțin doarme, cum conduce el un amărât de Logan, cum nu are bani în conturi pentru că îi ia banca toți, cum a creat el imperiul de la Wonderland de pe dealul Feleacului. Totul cu un aer din ăla de superioritate de parcă numai el muncește în orașul ăsta și în țara asta, iar noi restul suntem niște fraieri care stăm și așteptăm să ne cadă banii din cer.
Deja mi-a ajuns. Efectiv nu mai pot să îl văd și să îl ascult. Îmi e frică să deschid coșul de rufe din baie că poate iese și de acolo.
Iar întrebarea pe care mi-o pun eu: ce vrea Darius Mîrza de fapt?
Anumite guri rele din oraș mi-au spus că omul se pregătește să își lanseze o mișcare politică, de asta e atât de prezent și are aspirații și are ambiții politice mari, vrea o funcție de parlamentar sau chiar europarlamentar.
Nu am fost niciodată fanul lui, nu îl cunosc personal, nu îmi place de el deloc și nu am fost niciodată la Wonderland. Eu am, în general, alergie la oamenii care sunt toată ziua cu Dumnezeu în gură și îmi vorbesc de divinitate. Nu rezonez deloc cu oamenii care fac apologia credinței și nu cred în cei care se folosesc obsesiv de religie.
Nu mai poți, frate, să deschizi facebook că dai peste Mîrza. Nu mai poți să respiri în orașul ăsta că dai peste acest „Guru din vârful dealului Feleacului”. Că la cum vorbește zici că e un adevărat guru.
Ok, am înțeles, muncește mult, foarte bine, trage pentru afacerea lui, pentru familia lui, toți o facem într-o oarecare măsură, dar pe mine m-a pierdut din momentul când l-am auzit afirmând într-un podcast: „nu eu am creat Wonderland, ci Dumnezeu a făcut-o prin mine”. Sigur că da, că hectarele alea de teren din Feleacu tot din mila Domnului le-ai obținut. Oare dacă ne-am apuca să verificăm cum au fost obținute terenurile alea, ce ziceți, vom avea surprize? Numa’ întreb!
Și încă un motiv pentru care nu am o simpatie pentru acest Darius Mîrza este când am văzut o secvență din timpul unui eveniment de la Wonderland. Atunci, marele patron i-a pupat mâna unei vedete de Dâmbovița, Dorian Popa, un individ care nu mai are demult simțul ridicolului. Nu am încredere în bărbați care pupă mâna altor bărbați.
